BluePink XHost

Servere virtuale de la 20 eur / luna. Servere dedicate de la 100 eur / luna - servicii de administrare si monitorizare incluse. Colocare servere si echipamente de la 75 eur / luna. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

IEROMONAH SAVATIE BASTOVOI

1) Homosexualitatea ESTE SI o boala datorata pacatului altora, care vine prin arborele genealogic? Deci, homosexualul se naste cu o inclinatie catre aceasta anomalie sexuala, asa cum se naste un paralitic sau un orb din nastere? Iar in acest caz, el trebuie sa faca toata viata lui un efort foarte mare ca sa nu faca acest pacat, lucru pentru care, la judecata lui, va fi foarte mult rasplatit de Dumnezeu, pentru ca el, de fapt, nu se va putea vindeca niciodata (asa cum este si cu bolile genetice)? Am auzit ca Vasile Voiculescu a fost homosexual, dar el n-a facut niciodata pacatul. Si daca asa a fost, inseamna ca un homosexual POATE, totusi, lupta impotriva acestui pacat?

Mi-aduc aminte ca in una dintre cartile lui Freud, nu mai tin minte care, sunt date niste scrisori cu continut similar. O mama il intreaba ce sa faca cu fiul ei homosexual. Freud o consoleaza foarte sec, zicandu-i ca homosexualitatea, de fapt, nu este o anormalitate, ca este doar o preferinta sexuala. Ca sa fie mai convingator, aminteste si cativa homosexuali celebri, cum ar fi Platon, Michelangelo. Intr-un cuvant, Freud evita sa catalogheze homosexualitatea drept boala.
Si eu cred ca homosexualitatea nu poate fi mostenita. In schimb, s-ar putea transmite inclinatia spre perversiuni in general. Exista spirite atrase de varietate, de anormal, cum sunt, de exemplu, artistii. Eu, care am trait printre artisti, pot spune cu certitudine ca exista in aceasta categorie de oameni o chemare irezistibila spre tot ce este necunoscut, neexplorat, spre tot ce poate "largi" limitele vietii acesteia, limitele firii. Si cred ca nu intamplator acesti oameni au practicat intotdeauna o sexualitate deformata. Mai toate numele mari ale artei si literaturii moderne au fost fie homosexuali, fie pedofili, zoofili, fie toate acestea la un loc. Acesti oameni nici cu femeile nu pot avea relatii normale, ci practica cele mai ciudate perversiuni. Oamenii perversi, chiar daca nu sunt niste artisti in sensul tehnic al cuvantului, au aceasta sensibilitate "artistica" care, mi se pare mie, nu difera prea mult de fondul psihic al marilor genii.
Mi se pare esential a sti ca homosexualitatea nu este o boala care poate fi mostenita genetic. Zic asta, pentru ca am primit scrisorile unui tanar macinat sufleteste de aceasta ispita, desi curat cu trupul, pe care parintele sau duhovnic la trimis la psihiatru. In acest fel, preotul sporeste drama acelui tanar, aruncandu-l nu doar in bratele necrutatoare ale deznadejdii, ci si in bratele unor oameni total inapti in fata unei chestiuni duhovnicesti atat de ascutite. Ipoteza aceasta, pe care Parintii Pustiei au rezolvat-o demult, a fost confirmata si stiintific de medicina moderna. Un bun prieten, care e si calugar si absolvent al facultatii de medicina din Bucuresti, mi-a pus la cunostinta faptul ca, printr-o experienta facuta asupra gemenilor monozigoti, adica nascuti din aceeasi celula, s-a constatat ca, in cazul in care unul din ei este homosexual, celalalt nu este obligatoriu sa fie. Acelasi lucru s-a constatat si in cazul alcoolicilor, ceea ce nu se poate spune de celelalte boli, cum ar fi cancerul, de exemplu, pe care, in cazul in care il are unul dintre gemenii monozigoti, numaidecat il va avea si celalalt.
Deci, ceea ce s-ar putea mosteni nu este numaidecat homosexualitatea, pedofilia sau zoofilia, ci inclinatia spre perversiuni, varietate si nesatiu sexual. Se pare ca acesti oameni devin stapaniti de ceea ce le iese mai intai in cale. Daca prima experienta sexuala a fost cu un baiat, el ramane marcat pe viata de ea, devine homosexual. La fel daca este cu un copil sau animal. Aceasta nu-i impiedica sa aiba relatii cu femei, ei devin ceea ce se cheama heterosexuali, dar vor tanji dupa vraja senzatiei pe care au simtit-o in prima lor experienta sexuala, chiar daca nu vor mai reveni niciodata la ea.
Obiect sexual poate deveni tot ceea ce iti procura placere sexuala. Exista atata lume care se multumeste cu papusi gonflabile si vibratoare, si nu doar ca se multumeste, ci le prefera relatiilor sexuale normale. De aceea, sunt foarte periculoase toata literatura si fotografiile care se raspandesc acum peste tot. Sunt convins ca, din cauza invaziei de astfel de reviste, un numar catastrofal de mare de parinti au copii homosexuali, fara sa o stie. Oricine poate deveni si homosexual, si pedofil, si zoofil. Placerea este oarba si se hraneste din orice.
Spui despre Vasile Voiculescu ca ar fi fost homosexual, dar n-a facut pacatul. Ce sa spunem dar despre aceasta apoftegma a lui avva Ioan Colov, care zice: "Monahul care a mancat pe saturate si a vorbit cu copil, a si curvit cu el"?
Cred ca toti oamenii sunt potentiali homosexuali, zoofili sau pedofili, dar nu bolnavi in sensul pe care il invoci. Si cred ca aceste inclinatii nefiresti pot fi cel mult inabusite prin asceza, dar niciodata dezradacinate total, pentru ca ele caracterizeaza firea noastra. In aceasta insa consta grandoarea luptei crestine impotriva pacatului, anume ca pacatul este propriu firii noastre cazute, dar noi gasim puteri sa ne ridicam deasupra firii. Parca a te lasa de relatiile normale cu o femeie, asa cum fac calugarii, e mai usor decat a-ti infrana pornirile homosexuale? Oare nu depasesc calugarii cu gratie aceasta "boala" genetica cu care ne nastem toti?
Exista, desigur, si bolnavi homosexuali dintre debilii mintali, asa cum sunt si cei care isi mananca excrementele sau cei carora le place sa omoare animale. Acestia, insa, sunt in proportie mica si, oricum, nu ei sunt cei care organizeaza marsurile si paradele de homosexuali din vestitele orase occidentale.

2) Exista si homosexualii "de nevoie", care nu sunt homosexuali "adevarati", si o fac pentru ca nu exista femei prin preajma (in inchisori, armata, manastiri etc.)? Si acestia, intr-adevar, vor fi mai aspru judecati de Dumnezeu decat cei de la 1)?

De exemplu, in mentalitatea fostelor tari sovietice, acestia nici nu sunt homosexuali. Toate bancurile despre armeni sunt bancuri pentru homosexuali, si totusi, armenii sunt un popor destul de simpatizat in tot imperiul, cu toate ca poate nicaieri in lume homosexualii nu sunt mai urati decat in fosta URSS. Paradoxul se explica prin faptul ca, in mentalitatea celor din aceasta parte a lumii, homosexual este doar cel pasiv. De altfel, acesta este cel mai rusinos lucru care i se poate intampla unui "barbat", sa fie siluit. Zic "barbat" in ghilimele, pentru ca unul ca acesta nu va mai fi considerat niciodata in viata barbat, cu unul ca acesta nimeni nu are voie sa dea mana, nici sa manance, nici sa bea din acelasi pahar, ca se "spurca". El va fi pentru toti "pidar" (de la pederast) sau, in limbajul puscariasilor, petuh (cocos). Aceasta este cea mai mare insulta pe care o poti aduce unui barbat, sa-i spui pidar sau petuh. Pentru acest cuvant, in puscarii, se taie omul. Pana astazi in partile noastre aceasta "metoda" este folosita ca pedeapsa pentru cei care "incalca regulile". Adica cel care a gresit mult in fata baietilor, fie ca nu a intors datoriile, fie ca a parat (mai ales pentru asta), este facut petuh. De regula, in puscarii, acestia se recruteaza dintre violatori si turnatori (stucaci=ciocanitoare).
Mi-aduc aminte ca eram copil si m-a certat odata directorul taberei de pionieri. Eu am iesit asa necajit si ma vede un puscarias, care tinea foarte mult la mine. El m-a luat in brate si m-a intrebat: "Cine te-a suparat?" Zic: "Directorul". Acesta nu sta mult pe ganduri si-mi zice: "Arata-l care-i, ca amus il petusim. Eu eram copil naiv, nu stiam ce zice, si-l intreb ce-i aceea petusim? El imi zice: "Simplu, dam pantalonii jos si-l facem petuh". Zic: "Dar cel care-l face cum se cheama?" "Ce cum se cheama? - se mira el -, baiat de treaba se cheama!"
Asa ca, sunt zeci de milioane de barbati care vad in aceasta o simpla "feminizare" a unui barbat slab, care a gresit in fata celorlalti.
Sa stii insa ca nu toti cei din puscarii sunt homosexuali "de nevoie". Eu il mai insoteam uneori pe un ieromonah de-al nostru in puscaria din Tighina. Cei mai grozavi puscariasi l-au iubit pe parintele, chiar ascultau de el ca niste copii. Trebuie sa stii ca e mai usor sa duci ursul in brate, decat sa indraznesti sa faci observatie mai marelui puscariasilor, iar el sa te si asculte. Asa ca parintele l-a intrebat odata: "Mai, voi cand terminati odata cu pacatele astea nebunesti care se fac aici? Spune-le la baieti sa nu-i mai siluiasca pe acesti sarmani". Mai marele insa a zis ca el nu poate face nimic, ca "sarmanii" (in limbajul lor "opuscenaie" - decazuti) singuri se cer, nu-i violeaza nimeni.
Episcopul Varnava Beliaev (un ascet rus de la inceputul secolului XX), in tratatul sau "Bazele artei sfinteniei", crede ca diavolul pur si simplu ispiteste pe fiecare cu ceea ce are la indemana. De aceea, homosexualitatea apare ca patima, nu ca alternativa, in comunitatile de barbati amintite de tine, puscarii, armata sau chiar manastiri. Parintii pustiei stiau asta, de aceea Sf. Vasile cel Mare in Regulile sale nu recomanda ca fratii sa-si stranga mainile cand se saluta. Asta nu pentru ca ei ar fi homosexuali, ci tocmai pentru ca diavolul poate trezi aceasta patima chiar si in cei care niciodata nu au simtit-o si chiar au avut oroare de ea. Iar daca ar fi sa amintim si de Sfantul Nil Izvoratorul de mir de la Athos, acesta poate sa para un adevarat obsedat prin felul in care prezinta pericolul primirii tinerilor fara barba in manastiri. Sfantul Nil compara intrarea unui tanar imberb in obste cu un jaratec cazut pe o rochie noua. Totusi, chiar si aceste precautii panicoase impotriva tinerilor nu ne pot face sa credem ca tot Athosul era plin de homosexuali, ci doar confirma ipoteza ca patima isi face obiect sexual din ceea ce are la indemana.
Episcopul Varnava spune ca pe pustnicii care traiesc in singuratate, pentru ca nu au nici o fiinta prin apropriere, diavolul nu-i mai ispiteste cu pofta pentru altcineva, ci cu pofta pentru ei insisi, cu malahia, onanismul. El crede ca monahul pomenit in Patericul Egiptean, care a chemat asinii salbatici ca sa-i duca pe batrani la Sf. Antonie si pe care ei l-au laudat pentru sfintenia lui, cand au ajuns la marele avva, ar fi cazut anume in acest pacat. Vezi ca, pe cand vorbeau ei cu Sf. Antonie, acesta a prins a se tangui si a zis: "Mare stalp al Bisericii a cazut acum". Iar ei, la intoarcere, trecand pe la acel calugar, l-au gasit plangand pe rogojina. Parintii spun ca in acest pacat ascetul poate sa cada numai pentru mandrie si judecare. De aceea, eu sunt foarte atent in a judeca astfel de pacate, la ce indemn si pe altii, ca sa nu ne trezim intr-o zi cu patimile acestea pe capul nostru.
Prin urmare, cei care cunosc ascetica ortodoxa si au ajuns la niste masuri duhovnicesti, stiu ca nu exista om care sa nu aiba "accese" de homosexualitate, pedofilie sau orice altceva. Asta nu pentru ca el ar avea acestea inradacinate in firea sa, ci pentru ca diavolul ispiteste cu absolut orice pe cel care duce lupta castitatii pentru Hristos. Parca Isaac Sirul spunea ca "cel ce nu are ganduri intinate, inseamna ca savarseste pacatul cu fapta". Este altceva daca omul, din cauza grosolaniei patimilor sale, nu-si vede aceste porniri josnice, pe care si le imputau pana si cei mai straluciti asceti ai crestinatatii. Daca am fi curati cu adevarat, am vedea ca nu suntem feriti nici noi de ele.

3) Homosexualii sunt de mai "multe feluri": homosexuali bisexuali (adica, in limbajul lor, cei activi), care pot fi si familisti (dar nu simt aceeasi placere ca si cu un barbat), si homosexualii care nu se culca cu o femeie (adica, in limbajul lor, cei pasivi)?

Se pare ca homosexuali pasivi sunt numai impotentii, acesta e si motivul pentru care nu se culca cu femei. Chiar am dat candva, din intamplare, peste un anunt intr-un ziar din Chisinau: "Barbat placut la infatisare, 40 de ani, caut prietenia unui barbat in vederea relatiilor sexuale. Sunt pasiv, impotent total". Acest "impotent total" am inteles ca este un calificativ pentru homosexualul pasiv, o "virtute".
Mi se pare plauzibila aceasta ipoteza, pentru ca, de regula, perechile de homo-sexuali sunt si una si alta amandoi. Nu este adevarat ca homosexualii casatoriti nu indeplinesc si rolul femeii in relatiile lor cu barbatii.
Odata, pe cand inca nu aveam nici o treaba cu Biserica, am fost acostat de un homosexual. Ma intorceam de undeva noaptea pe o strada laturalnica din Chisinau. Era trecut de miezul noptii, deci troleele nu mai circulau. Nu stiu de unde, s-a apropiat de mine un barbat de vreo 30 de ani si mi-a cerut voie sa ma insoteasca. Eu n-am banuit nimic in propunerea lui, credeam ca pur si simplu merge in aceeasi directie si de ce sa nu mai omoram vremea vorbind, ca era cam un kilometru de mers. Din vorba in vorba, i-am zis ca am facut liceul in Romania. Atunci acesta a inceput sa laude Romania, ca, de, acolo oamenii sunt mai emancipati, nu fac discriminari sexuale si ca homosexualii acolo sunt vazuti mai bine, pe cand in Chisinau iau bataie de la baieti. Dar nici asa n-am inteles unde bate, desi tema discutiei mi se parea cam desucheata. Intr-un cuvant, drumul acestui barbat a "coincis" cu al meu atat de tare, incat m-a condus pana la scara. Zic: "Bine, eu am ajuns". Vad insa ca el nu vrea sa se desparta de mine, ma invita sa mai stam de vorba. Zic in gandul meu, cine stie ce necaz are saracul om, hai sa-l ascult, macar asa se va usura. Aveam acest defect scriitoricesc de a asculta necazurile oamenilor. Chiar in fata blocului era un parc total neluminat. Acesta ma invita sa stam de vorba pe o banca. In Chisinau nu e gluma sa intri noaptea intr-un parc cu un om necunoscut, au fost atatea cazuri de omor si batai in parcuri. Primul meu gand a fost ca ma banuieste ca am bani la mine si vrea sa-mi dea in cap ca sa mi-i ia. L-am masurat bine si mi-a parut ca as putea sa-l dau jos daca "se misca", asa ca l-am insotit fara frica, desi cu multa precautie, ca ma gandeam sa nu aiba cutit. Mai in scurt, nici prin cap nu mi-a trecut adevaratul motiv pentru care m-a invitat. Cand am ajuns pe banca, acesta imi zice cu glas rugator: "Ai inteles ce vreau sa te rog?" Zic: "N-am inteles". "Cum, chiar nu ai inteles?" Si-mi zice. Bineinteles ca acesta voia de la mine serviciile unui barbat, nu ale unei femei. Eu am hotarat sa nu-l refuz cu agresivitate, ci sa profit de ocazie ca sa aflu ceva despre viata homosexualilor, ca nu mai vorbisem pana atunci cu un homosexual. L-am intrebat ce viata duce, daca are un "prieten". Mi-a zis ca a absolvit conservatorul si ca e casatorit.
Asa ca, imi dau seama ca homo-sexualii casatoriti sunt homosexuali anume pentru faptul ca le place sa o faca si pe "femeia". De aceea, au dreptate sovieticii cand numesc homosexuali doar pe pasivi, deoarece cei care folosesc doar uneori un barbat ca si pe o femeie se fac intr-o ureche, pentru ca ii atrage in barbat doar partea lor feminina, ca sa zic asa.
Cei mai multi homosexuali cred ca sunt oamenii care cauta sa-si depaseasca limitele, care nu sunt de acord cu realitatea in care traiesc. Plictisiti de relatiile sexuale firesti, acesti oameni intuiesc ca firea noastra trebuie sa aiba vreo spartura in afara, dar ei nu au avut descoperirea Dumnezeirii, ei nu stiu ca adevarata depasire a firii se implineste nu prin simpla evadare din normalitate, ci prin imbrati-sarea unor realitati mai marete decat noi insine, eliberatoare, vesnice. Homosexualii, ca si ucigasii, simt placerea monstruoasa a infruntarii lui Dumnezeu, a infruntarii Limitei. Sfantul Efrem Sirul crede ca anume aceasta placere a simtit-o Eva cand a incalcat porunca. Aceasta este alternativa demonica a trairii harice. Daca Dumnezeu nu i-ar fi lasat diavolului si puterea de a imita trairea harica, mantuirea ar fi fost pur si simplu o fatalitate. Omul nu poate trai fara placere, de aceea trebuie sa stim ca si pacatul, mai ales pacatele grozave, procura o stare mai presus de fire. Vezi ca si ascetii, pentru a ajunge la bucuria harica, rabda multa durere. Asa si pacatosii rabda foarte multa suferinta pentru a simti bucuria contrafacuta pe care o imprastie diavolul. Sunt convins ca marea majoritate a acestor oameni, daca s-ar incredinta ca asceza le poate aduce o stare infinit mai inaltatoare decat pacatul, ar imbratisa asceza. Hristos, Care stie firea noastra, anume asa ii seduce pe marii pacatosi: "Acolo unde s-a inmultit pacatul, va prisosi harul". De aceea, noi nu ne miram ca Maria Egipteanca, prostituata nesabuita de alta data, a fugit in pustie de indata ce s-a atins harul de inima ei. Ea avea termen de comparatie, ea stia ce inseamna placerea, si cand a simtit aceasta placere noua a harului a fugit in pustietati, de frica sa n-o piarda. Asa cum cel ce a gasit o comoara intr-o tarina vinde tot si cumpara tarina aceea, asa pacatosul care simte macar o data harul, leapada ca pe niste obiele asudate placerile lui de mai inainte.
Homosexualitatea este un exces ca si drogurile, ca si placerea de a ucide, ca si moda, ca si betia. Toate sunt anormale, toate sunt pacate, toate indeparteaza de Dumnezeu si de bunul mers al lucrurilor. Ca sa-i intelegem pe homosexuali trebuie sa-i privim anume prin aceasta prisma. Noi nu ne uitam la lume cu ochii moralei: a te culca cu o femeie este moral, iar altminteri este imoral. Nu. Noi ne uitam la lume cu ochii lui Hristos, Care voieste ca nici unul dintre oameni sa nu piara. Crestinismul nu este o religie a moralitatii, a bunelor maniere. Nu vezi ca avem Sfinti nebuni pentru Hristos? Parca Sfantul Andrei nu-si facea nevoile in fata trecatorilor si lua bataie pentru asta? Crestinismul nu imparte pacatele in grave si mai putin grave, aceasta e o gresala a romano-catolicilor. Pentru noi, pacatul e o chestiune individuala, ca si relatia cu Dumnezeu si, deci, se judeca in functie de persoana si de imprejurari. Adica, toate pacatele de care nu ne pocaim sunt grave, chiar daca ele pot parea neinsemnate si invers, toate pacatele pentru care am adus pocainta nu mai sunt grave, chiar daca ele par si sunt ingrozitoare. Din acest punct de vedere, imi e tot una homosexualitatea ca si fatarnicia vamesului, caci si una si alta ma poate pierde, daca nu ma pocaiesc. Problema noastra nu este doar aceea de a inceta de a mai savarsi anumite fapte rele, ci transfigurarea totala a intregii noastre fiinte. Noi trebuie sa ne izbavim de "trupul mortii acesteia" in care ne aflam, cum zice apostolul Pavel. Noi vom intra la nunta cu sau fara haina de nunta. Intotdeauna credeam ca aceasta haina de nunta sunt faptele bune. Acum insa nu mai cred asa. Eu cred ca haina aceasta este tocmai aceea despre care se canta la Botez: "Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat!" Adica, daca noi nu ne vom transfigura pana la hristificare, daca firea noastra nu va deveni deofiinta cu cea a lui Hristos, a Omului adevarat, noi nu vom simti Imparatia Cerurilor. Zic nu ca vom fi judecati, alungati, ci anume ca nu o vom simti. Noi avem nevoie sa ne imbracam in Hristos anume pentru a putea simti realitatile vietii viitoare care, vesnice fiind, nu vor putea fi simtite de madularele trupului acestuia muritor. Numai Hristos poate sa intre la cina Tatalui, asa ca trebuie sa devenim hristosi. Oare nu exista aceste realitati si acum si noi nu le vedem? Sfintii insa le vad, vad si lumina taborica si pe Hristos insusi si alte lucruri minunate despre care ne vorbesc cartile Parintilor, pentru ca s-au si imbracat in Hristos, au ochii lui Hristos cu care vad ceea ce nu vad ochii nostri muritori. Sfantul Macarie Egipteanul vorbeste chiar despre "madularele sufletului" care sunt dupa chipul madu-larelor trupului. Cu aceste madulare ale sufletului savarsim pacate sau virtuti si astfel ni le "dezvoltam". Sufletul insa, de vreme ce-l pregatim pentru vesnicie, poate ramane ciung pentru realitatile de acolo, daca nu savarsim virtuti. Ne putem duce in carut acolo, fara maini, fara picioare, fara ochi, fara nas. Parintele Rafail Noica compara viata noastra pamanteasca cu o a doua gestatie (gasim aceasta comparatie si la Grigore cel Mare si la Macarie Egipteanul). Asa cum in pantecele mamei ne cresteau madularele trupului: gura, mainile, picioarele, cu toate ca acolo, in pantece, ele nu ne foloseau la nimic, dar noi aveam nevoie de ele dupa nastere, asa acum trebuie sa ne creasca madularele sufletului, chiar daca ni se pare ca nu-si au nici o intrebuintare pentru viata aceasta.
Acum, din prisma acestei teologii, pe care o vei gasi desfasurata atat de frumos la Nicolae Cabasila in "Viata in Hristos", sa vedem daca un curvar obisnuit e mai breaz decat un homosexual. Dar parca un malaheu, un hot sau un clevetitor poate sa semene cu Hristos?
De regula, oamenii cred ca au rezolvat soarta homosexualilor, facand trimitere la arderea Sodomei. Dumnezeu i-a ars, inseamna ca e cel mai mare pacat. Dar parca Mariam, sora lui Moise, pentru homosexualitate a fost pedepsita cu lepra sau pentru simpla barfa (Numeri 12, 1-10)? Parca Nadab si Abiud pentru homosexualitate au fost arsi cu foc sau pentru ca s-au jucat cu tamaia pentru jertfa fara sa aiba voie (Lev. 10, 1-2)? Dar oare pe Anania si pe femeia lui Safira, pentru homosexualitate i-a pedepsit Dumnezeu cu moarte imediata sau pentru zgarcenie (Fapte 5, 1-10)? Anania si sotia lui n-au facut decat sa-si retina o mica parte din banii dobanditi de pe urma vinderii propriei tarini, desi ii fagaduisera Bisericii. Daca Dumnezeu ar pedepsi cu aceeasi pedeapsa pe preotii care iau banii Bisericii, pe care nici nu i-au pus acolo, cred ca nu ar ajunge preoti vii ca sa-i ingroape pe cei morti. Dar moartea nu-i va ocoli nicidecum nici pe acestia, ca Dumnezeu nu nedreptateste pe nimeni. Aceia au fost pedepsiti demonstrativ, dupa cum talcuieste Sfantul Ioan Gura de Aur, ca si Cain, ca si Ham, ca si Onan, ca Dumnezeu a curmat in acest chip orice fel nou de rautate aparuta in lume. Toate aceste rautati sunt vrednice de moarte si de chinurile vesnice, toate isi iau in ele insele pedeapsa cuvenita.
Toti suntem bolnavi: si homosexualii, si curvarii ordinari, si barfitorii. Toti avem nevoie de indreptare. Iar daca homosexualitatea este mai grozava, asta nu inseamna ca Hristos o iarta mai greu decat clevetirea, sa zicem. Nu. Hristos iarta toate pacatele indata ce pacatosul zice "iarta-ma". Fiul cel curvar, cand s-a intors, nici n-a fost lasat sa-si termine cuvantul de iertare, ca tatal i-a si pus inelul in deget si a poruncit sa se taie vitelul pentru el. Imi pare ca Sfantul Grigore Sinaitul, vorbind despre rugaciunea lui Iisus, zice ca, la fiecare rugaciune "Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine pacatosul", pe care calugarul, crestinul trebuie sa o rosteasca neincetat, Hristos raspunde: "Iertate sunt pacatele tale, fiule".
Problema este alta, anume cat se va mentine pacatosul in starea de pocainta. Si, iata, din acest punct de vedere, pacatele trupesti, fie ca este homosexualitate, fie curvie ordinara, sunt foarte greu de invins. Nu ca Hristos le iarta mai greu decat pe celelalte, ci pentru ca ele lucreaza monstruos in trupul si sufletul pacatosului, indemnandu-l sa se intoarca la ele. Aceste pacate au ranit firea mai tare decat altele si sangerarea este mai prelunga, dar si rasplata celor ce o rabda e mai mare, asa a zis Hristos, iubitorul de oameni. Pacatele acestea impotmolesc firea ca intr-o mlastina, din care, pur si simplu, e mai greu sa te smulgi decat din alte pacate. Si mai grea devine smulgerea din aceasta mlastina atunci cand ceilalti crestini, care se cred mai sfinti, ii condamna pe pacatosi. David spune intr-un psalm: "Doamne, caci pe cei pe care Tu i-ai batut, ei au adaugat batai asupra lor". Asa am ajuns in situatia jenanta de a apara homosexualii de agresivitatea dobermanica a credinciosilor nostri. Atunci cand Hristos, prin gura lui Pavel, ne spune sa purtam neputintele unii altora, nu mentioneaza ca noi trebuie sa-i sprijinim numai pe cei care in ochii nostri au pacate mai mici, ci pe toti, deci si pe homosexuali. Si atunci cand spune "nu judeca", nu spune ca avem "dezlegare" sa-i judecam pe homosexuali.
Noi nu suntem nici inchizitori, nici nazisti ca sa osandim homosexualii mai mult decat pe altii. Conceptiile acestea puritaniste nu sunt proprii Ortodoxiei, ele ne-au venit din alta parte. Noi nu suntem moralisti, noi suntem iubitori de oameni. Noi nu mustram pe altii, noi purtam neputintele impreuna. Noi am fost lasati in lume ca sa fim prieteni celor de care s-au lepadat toti prietenii, mangaietori celor straini si insingurati, ascultatori celor neascultati si alungati. Intr-un cuvant, ca sa fim "toate tuturor", cum spune Apostolul Pavel, ca macar pe cineva sa mantuim.
In multe rugaciuni Dumnezeu este numit "mult-milosard". Putini romani stiu ce inseamna acest cuvant, pentru ca este slavonesc. Milosard provine de la cuvintele "milosti" - mila si "serdte" - inima, (miloserdnai), adica "cel cu inima miloasa", cu inima mult miloasa. Pe mine ma induioseaza acest cuvant, mai ales cand i-L spun lui Dumnezeu. Dumnezeu are multe insusiri, e si drept, si atotputernic, si atotstiutor, dar nici una dintre ele nu ma copleseste atat de mult ca gandul ca Dumnezeu are o inima miloasa. De aceea nici eu nu mai pot sa ma uit la pacatele oamenilor, fie ca sunt homosexuali, fie ucigasi, fie orice altceva, decat cu inima miloasa. Pentru ca vreau sa-L inteleg pe Dumnezeu.