bancuri, glume, imagini, video, fun, bancuri online, bancuri tari, imagini haioase, videoclipuri haioase, distractie online Pe HaiSaRadem.ro vei gasi bancuri, glume, imagini, video, fun, bancuri online, bancuri tari, imagini haioase, videoclipuri haioase, distractie online. Nu ne crede pe cuvant, intra pe HaiSaRadem.ro ca sa te convingi.

IEROMONAH SAVATIE BASTOVOI

Nenăscuţii oameni

 

Despre sănătatea unei societăţi îţi poţi da seama după legile de care se conduce ea. Chiar dacă, de multe ori, nu e în puterea maselor să schimbe sau să adopte anumite principii, rămâne reacţia pe care o au oamenii faţă de acestea.

 

Nu demult am asistat la întronarea legii cu privire la legalizarea avorturilor. De fapt, s-a întâmplat legalizarea unei realităţi, a unei triste realităţi, care, oricum, era “legalizată” de la sine. Practic, nimeni nu avea nevoie de această lege pentru a face un lucru pe care îl fac cu seninătate cele mai multe dintre femei. De aceea, instituţionalizarea acestei forme de crimă a fost mai degrabă un examen de cruzime, pe care doar câţiva dintre parlamentarii noştri l-au picat.

 

Pe parcursul anului trecut, s-a făcut mare larmă din cauza legii privind studierea religiei în şcoală. În calitate de membru al comisiei Mitropoliei Moldovei, constituită pentru acestei chestiuni, am avut parte de mai multe discuţii cu reprezentanţii Ministerului Educaţiei. Aceştia şi-au exprimat cu multă sinceritate nesimpatia lor faţă de ideea studierii religiei ca disciplină şcolară.

 

Sincer să fiu, pornind de la realităţile noastre, nici eu nu sunt adeptul predării religiei în şcoală. Dar motivele mele şi ale celor de la Ministerul Educaţiei sunt diferite. Ei erau de acord să se predea orice în şcoală, chiar şi un monstru cum este “educaţia moral-spirituală” propusă în proiectul Ministerului, numai nu religia. Cu părere de rău, oamenilor noştri le repugnă anume religia, anume Evanghelia.

 

Poate că ne-am obişnuit sau poate că nu ne dăm seama, dar faptul că Evanghelia ne sperie mai mult decât sângele pruncilor nenăscuţi, e un semn de alienare. Nichita Stănescu şi-a exprimat cândva adâncimea tristeţii sale prin următoarele versuri: “Tristeţea mea-i atât de mare, încât aude şi nenăscuţii câini pe nenăscuţii oameni cum îi latră”. Lumea acestor oameni nenăscuţi devine tot mai mare şi mai mare. Şi cred că, dacă am putea auzi ceea ce a auzit Stănescu, am descoperi că nu ajung câini nenăscuţi care să-i latre pe toţi copiii nenăscuţi. Pentru că oamenii au învăţat să facă avorturi, iar câinii încă nu.