Pe HaiSaRadem.ro vei gasi bancuri, glume, imagini, video, fun, bancuri online, bancuri tari, imagini haioase, videoclipuri haioase, distractie online. Nu ne crede pe cuvant, intra pe HaiSaRadem.ro ca sa te convingi. |
Despre
sănătatea unei societăţi îţi poţi da seama
după legile de care se conduce ea. Chiar dacă, de multe ori, nu e în
puterea maselor să schimbe sau să adopte anumite principii,
rămâne reacţia pe care o au oamenii faţă de acestea.
Nu
demult am asistat la întronarea legii cu privire la legalizarea avorturilor. De
fapt, s-a întâmplat legalizarea unei realităţi, a unei triste
realităţi, care, oricum, era “legalizată” de la sine. Practic,
nimeni nu avea nevoie de această lege pentru a face un lucru pe care îl
fac cu seninătate cele mai multe dintre femei. De aceea,
instituţionalizarea acestei forme de crimă a fost mai degrabă un
examen de cruzime, pe care doar câţiva dintre parlamentarii noştri
l-au picat.
Pe
parcursul anului trecut, s-a făcut mare larmă din cauza legii privind
studierea religiei în şcoală. În calitate de membru al comisiei
Mitropoliei Moldovei, constituită pentru acestei chestiuni, am avut parte
de mai multe discuţii cu reprezentanţii Ministerului Educaţiei.
Aceştia şi-au exprimat cu multă sinceritate nesimpatia lor
faţă de ideea studierii religiei ca disciplină
şcolară.
Sincer
să fiu, pornind de la realităţile noastre, nici eu nu sunt
adeptul predării religiei în şcoală. Dar motivele mele şi
ale celor de la Ministerul Educaţiei sunt diferite. Ei erau de acord
să se predea orice în şcoală, chiar şi un monstru cum este
“educaţia moral-spirituală” propusă în proiectul Ministerului,
numai nu religia. Cu părere de
rău, oamenilor noştri le repugnă anume religia, anume
Evanghelia.
Poate
că ne-am obişnuit sau poate că nu ne dăm seama, dar faptul
că Evanghelia ne sperie mai mult decât sângele pruncilor
nenăscuţi, e un semn de alienare. Nichita Stănescu şi-a
exprimat cândva adâncimea tristeţii sale prin următoarele versuri:
“Tristeţea mea-i atât de mare, încât aude şi nenăscuţii
câini pe nenăscuţii oameni cum îi latră”. Lumea acestor oameni
nenăscuţi devine tot mai mare şi mai mare. Şi cred că,
dacă am putea auzi ceea ce a auzit Stănescu, am descoperi că nu
ajung câini nenăscuţi care să-i latre pe toţi copiii
nenăscuţi. Pentru
că oamenii au învăţat să facă avorturi, iar câinii
încă nu.