BluePink BluePink
XHost
Servere virtuale de la 20 eur / luna. Servere dedicate de la 100 eur / luna - servicii de administrare si monitorizare incluse. Colocare servere si echipamente de la 75 eur / luna. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

IEROMONAH SAVATIE BASTOVOI

Despre podoabe si machiaj

Asaltul bijuteriilor si al machiajului

Este greu sa ne īnchipuim o ?nghesuiala ?ntr-un troleibuz ?n care sa nu fie nici o femeie machiata si fara bijuterii. Chiar si atunci cīnd vrem sa deosebim un prunc daca este baiat sau fetita, ne uitam la urechi daca nu are cercei. Tot asa si īn cazul adolescentilor, deoarece lungimea parului nu mai este un semn distinctiv, cum nu mai s?nt nici pantalonii si fusta, ci numai bijuteriile si machiajul fetelor ne salveaza īn astfel de situatii, de multe ori chiar incomode. Cu toate ca, cu tristete trebuie sa recunoastem, īnt?lnim tot mai multi baieti machiati si īmpodobiti.

Nu este un lucru strain sa spunem ca cerceii si machiajul pot fi īnt?lnite chiar si ?n biserica, ?n special ?n bisericile din orasele mari. ?n jurul acestora se face mult haz ?n cercurile batr?nelor, care le ?nt?mpina cu priviri neprietenoase, iar de multe ori devenim martorii unor scene care, mai cu seama daca sīntem ?ncepatori, ne tulbura pe parcursul īntregii Liturghii si ne pot strica chiar ziua īntreaga. Cineva care nimereste de cīteva ori peste astfel de scene, daca nu este īncercat ?n credinta, smintindu-se, foarte usor poate abandona biserica respectiva, iar īn cazurile grave, poate sa se abata de la dreapta credinta ortodoxa si sa devina membru al unei secte.

Asadar, au sau nu dreptate babutele care “organizeaza” astfel de scene? Poate ca ceea ce le face sa ne fie at?t de antipatice, nu este chiar faptul pe care ni-l reproseaza, ci numai modul īn care o fac? Dar poate ca acuzatiile lor sīnt ?ntr-adevar prea grave, caci nu poate sa fie adevarat ca toate femeile care poarta cercei si se machiaza sīnt ?n mod obligatoriu si desfrīnate? Multe dintre ele s?nt casatorite si umbla de multa vreme la biserica si nimeni nu le-a vazut sau sa fi auzit sa-si īnsele sotul. Este oare chiar atīt de grav daca o femeie poarta cercei si se machiaza, dar īn schimb nu-si īnseala sotul? Īn timp ce alta poate sa nu se machieze deloc si sa para smerita, totusi sa fie o mare desfrīnata?

Ce spune Biblia?

Dar pentru ca noi crestinii, ortodocsi, cu privire la orice lucru trebuie sa cercetam si sa credem numai Sfintei Scripturi, tot asa se cuvine sa procedam si īn cazul acesta.

Despre inele si cercei, si podoabe femeiesti īn general, avem foarte multe referiri at?t ?n Vechiul c?t si ?n Noul Testament. De exemplu, la proorocul Isaia gasim: “Pentru ca fiicele Sionului sīnt at?t de m?ndre si umbla cu grumajii pe sus si cu priviri obraznice, cu pasi domoli, cu zanganit de inele la picioarele lor…”

Cum sa nu recunoastem īn aceste cuvinte pe fetele din zilele noastre, mai ales ?n zilele calduroase de vara? Dar iata ca ceea ce se spune mai departe despre ele este ?nspaim?ntator, caci vine de la un om care a profetit si nasterea lui Hristos din fecioara si s-a īmplinit. Zice proorocul: “…Domnul va plesuvi crestetul capului fiicelor Sionului, Domnul va descoperi goliciunea lor” (Isaia 3, 16-17). Adica, Domnul va descoperi desertaciunea si zadarnicia acestui mod de viata īn ziua Judecatii.

“?n ziua aceea va lua Domnul toate podoabele: inele, sori, lunite, cercei, bratari, valuri, cununi, lan-tisoare, cingatori, miresme, talismane, inele, verigi de nas, vesminte de sarbatoare, mantii, saluri, pungi, oglinzi, pīnzeturi subtiri, turbane si tunici. Atunci va fi īn loc de miresme, putreziciune, si īn loc de cingatori, frīnghie, ?n loc de c?rlionti facuti cu fierul, plesuvie, īn loc de vesmīnt pretios, zdrente, si īn loc de frumusete, pecete de robie” (3, 18-24).

Iata cīt de felurite si cīt de multe erau podoabele ?nca ?n vremea proorocului Isaia! Iata ca, pe līnga cercei si inele, proorocul aminteste chiar si parul facut cu fierul si verigile de nas, care īn tara noastra abia acum īncep sa capete popularitate, dupa mo-delul ratacirii occidentalilor. Asadar, nu este adeva-rat sa zicem ca traim “o alta vreme”, “mai moderna”, si ca acum nici nu s-ar putea fara bijuterii si machiaj.

Dimpotriva, vedem ca podoabele femeiesti au o vechime foarte mare si, īntr-o oarecare masura, putem vorbi chiar despre aspectul oarecum primitiv al īmpodobirii femeilor. Cred ca fiecare a avut ocazia sa vada la televizor, sau macar īn reviste, imagini ale femeilor din triburile care ?nca mai exista īn zonele putin umblate ale vestului salbatec, descoperite īnca nu demult. Si femeile aborigenilor poarta cercei īn nas, inele si bratari si practica machiajul, fara sa fie cītusi de putin “moderne”.

Dar... nu cred ca este cazul nostru. Caci nu toate femeile se machiaza violent si nici nu poarta bijuterii vulgare. Ce rau poate sa fie īntr-un inel sobru sau ?ntr-un cercel discret, care aproape ca nici nu se observa, īntr-o bratara bine aleasa sau un lantisor, daca nu sīnt deloc vulgare?

Ce au toate acestea cu desfr?narea? Caci chiar daca poate unele femei se si gīndesc la asta, multe din ele nu au nici un scop necurat. Ele fac asta doar pentru sotul legitim, iar cele mai tinere, pentru alesul lor. Unele īnsa nu o fac nici macar pentru atīt, ci pur si simplu, pentru a nu se deosebi de semenele lor, pentru a nu parea “taranoaice”.

De ce dar Dumnezeu Care este Multmilostiv, si este Dragostea īnsasi, dupa cum zise Sf. Ioan Teologul si evanghelistul, fagaduieste pedepse atīt de groaznice pentru niste maruntisuri ca acestea?!

Trebuie sa explicam lucrurile, pentru ca altfel reiese ca Dumnezeu este rau si razbunator, ceea ce nu se potriveste cu īnvatatura noastra despre Cel Care ne-a adus din nefiinta la fiinta, iar atunci cīnd L-am parasit si L-am tradat p?na-ntr-at?t a jelit caderea noastra, īnc?t a trimis pe unicul Sau Fiu Cel mult iubit drept jertfa de rascumparare pentru noi.

Podoabele femeie?ti s?nt de origine p?g?n?

?i peste tot ?n Sf?nta Scriptur? au o conota?ie negativ?

?nsusi Dumnezeu a dat pricepere oamenilor sa faureasca podoabe: “Iata, Eu am rīnduit anume pe Betalael, fiul lui Uri, fiul lui Or, din semintia lui Iuda si l-am umplut de duh dumnezeiesc, de īntelep-ciune, de pricepere, de stiinta si de iscusinta la tot lucrul, ca sa faca lucruri de aur, de argint si de arama, de matase violeta, stacojie si visinie, si de in rasucit, sa slefuiasca pietre scumpe pentru podoabe si sa sape īn lemn tot felul de lucruri” (Iesire 31, 2-5).

Acestea ?nsa i-au fost date omului ca el sa le foloseasca īntru slava lui Dumnezeu, anume pentru ridicarea cortului ?n vremea lui Moise, (iar azi pen-tru pictarea icoanelor si confectionarea obiectelor de cult bisericesti); si nu pentru īmpodobirea femeilor.

Dar, asa cum īn rai protoparintii nostri Adam si Eva au folosit darul vointei libere īmpotriva lorusi, alegīnd moartea ?n locul nemuririi, tot asa si oamenii de mai tīrziu, mostenind īn ei samīnta relei īmpotriviri, au folosit si toate celelalte daruri ale lui Dumnezeu din ce īn ce mai mult ?mpotriva lorusi, dupa cum scrie si dumnezeiescul Apostol Pavel, ca: “au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricacios cu asemanarea chipului omului celui stricacios” (Romani 1, 23).

?mpodobirea femeilor se practica la popoarele pag?ne, unde acestea [femeile] sau erau ridicate la rangul de zeitati, sau erau puse īn slujba unor zeitati si duhuri: “fiicele lor ?nfrumusetate si īmpodobite ca chipurile templului”, le certa David (Ps. 143, 12). Multe din bijuteriile pagīne, mai ales din cele egiptene, s-au pastrat si astazi īn muzee si fiecare are cel putin īnchipuire despre ele, chiar si din manualele de istorie scolare. Modelele egiptene sīnt preluate cu mare succes de creatorii de moda contemporani: serpi, motive solare, cocostīrci, diferite pasari, animale si plante stilizate, cucerind tot mai mult gusturile fetelor de astazi.

Dar aceste motive nu erau ?nt?mplatoare, caci se stie ca pagīnii se ?nchinau soarelui, lunii, animalelor si chiar pietrelor. Podoabele femeiesti, cīt si cele barbatesti, reprezentau aceste obiecte idolatrice.

Traind multa vreme īn robia egipteana, poporul evreu a preluat multe obiceiuri, pentru care a atras mīnia lui Dumnezeu. Caci aveau porunca de la Dumnezeu: “De datinile pamīntului Egiptului, ?n care ati trait, sa nu va tineti, nici de datinile pamīntului Canaanului, ?n care am sa va duc, sa nu va tineti nici sa nu umblati dupa obiceiurile lor” (Levitic. 18, 3). “Idolii dumnezeilor lor sa-i ardeti cu foc; sa nu doresti a lua argintul sau aurul de pe ei, ca sa nu-ti fie aceasta cursa. Si urīciunea idoleasca sa n-o duci ?n casa ta ca sa nu cazi sub blestem, ca ea” (Deut. 7, 25-26).

Dar poate ca acestea le-a zis Dumnezeu numai pentru evrei si numai pentru timpul acela? Caci multe dintre porunci s-au dat anume astfel, pentru un anume timp si situatie, iar mai tīrziu au fost schimbate, cum ar fi taierea īmprejur, ziua s?mbetei s. a. Dupa cum spune si “Apostolul neamurilor” – Pavel: “ca de va veti taia īmprejur, Hristos nu va va folosi la nimic” (Galateni 5, 2); si “cei ce voiti sa va īndreptati prin Lege v-ati īndepartat de Hristos, ati cazut din har” (5, 4).

Se pare ca nu. Acelasi Apostol scrie īn Epistola catre Timotei: “Asemenea si femeile, īn ?mbracaminte cuviincioasa, facīndu-si lor podoaba din sfiala si din cumintenie, nu din par īmpletit si din aur, sau din margaritare, sau din vesminte de mult pret; ci din fapte bune, precum se cuvine unor femei tematoare de Dumnezeu” (2, 9). Iarasi vedem ca se specifica aurul si margaritarele, ca ceva negativ.

Fara īndoiala, bijuteriile sīnt izvor de rautate. Nu īn zadar din ele s-a facut si cel mai mare rau cu putinta, simbolul lepadarii de Dumnezeu - vitelul de aur din Vechiul Testament. Atunci cīnd poporul evreu s-a razvratit īmpotriva lui Dumnezeu el si-a facut idol din cerceii femeilor si fetelor israelitence (Ies. 32, 1-4).

Dintotdeauna, bijuteriile si podoabele au fost simboluri ale desfrīnatelor. Iata cum descrie Sf. Ioan Teologul īn Apocalipsa pe “desfrīnata cea mare”. “Si a venit unul din cei sapte īngeri, care aveau cele sapte cupe, si a grait catre mine, zicīnd: vino sa-ti arat judecata desfrīnatei celei mari, care sade pe ape multe, cu care s-au desfrīnat ?mparatii pamīntului si cei ce locuiesc pe pamīnt s-au ?mbatat de vinul desfr?narii ei. Si m-am dus, īn duh, ?n pustie. Si am vazut o femeie sezīnd pe o fiara rosie, plina de nume de hula, avīnd sapte capete si zece coarne. Si femeia era īmbracata īn purpura si īn stofa stacojie si īmpodobita cu aur si cu pietre scumpe si margaritare” (17, 1-4).

Iata ca ceea ce personalizeaza pe desfrīnata sīnt aurul, pietrele scumpe si margaritarele. Despre nici o femeie n-am vrea sa se spuna īn ziua judecatii: “Si am vazut o femeie, beata de sīngele sfintilor si de sīngele mucenicilor lui Iisus, si vazīnd-o, m-am mirat cu mirare mare” (Apocalipsa 17, 6).

Sa scoatem de pe noi, ca dovada a pocaintei, podoabele si hainele īnfrumusetate. Caci atunci cīnd a voit sa-i ierte pentru idolul pe care si l-au facut, Dumnezeu le-a zis iudeilor, prin Moise: “Voi s?nteti popor ?ndaratnic. De voi merge eu īn mijlocul vostru ?ntr-o clipeala va voi pierde. Dezbracati acum de pe voi hainele voastre cele frumoase si podoabele voastre si voi vedea ce voi face cu voi” (Ies. 33, 5-6).

Lepadarea podoabelor si a hainelor frumoase este un mod de a milostivi pe Dumnezeu, pentru care putem capata iertare de pacate: “Si iata noi am adus prinos Domnului, fiecare ce am putut dobīndi din lucrurile de aur: lanturi, bratari, inele, cercei si salbe, pentru curatirea sufletelor noastre īnaintea Domnului” (Num. 31, 50).

O estimare psihanalitic?

Dar acum sa dam o explicatie mai exacta si mai rationala, folosindu-ne chiar de experienta psihologiei īn acest sens, pentru a fi mai aproape de ?ntelegerea si sensibilitatea omului contem-poran. Ce determina pe o femeie sa se machieze, sa-si puna cercei si sa poarte inele, fie ca este tīnara, batrīna, bogata, saraca, frumoasa sau urīta? Pentru ce au fost inventate bijuteriile, machiajul, valurile si toate celelalte? Au ele vreo legatura cu desfrī-narea? ?n ce masura?

Pentru cei care poate nu stiu, (nu-i nici un rau īn asta), trebuie sa le spunem ca a existat un medic īnvatat la sfīrsitul secolului trecut-īnceputul secolului nostru, pe nume Sigmund Freud, evreu, care a trait īn Austria, ?ntemeietorul unei ramuri care ?mbina medicina cu psihologia, numita “psihanaliza”. Aceasta stiinta se ocupa de studiul comportamentului uman si īncearca sa stabileasca, pe cīt ?ngaduie Dumnezeu, factorii sau motivele care determina anumite hotarīri ale oamenilor, ?n diferite situatii, mai ales ?n cazul bolilor si dereglarilor psihico-afective. Trebuie sa stim ca Sigmund Freud a aplicat si a fondat aceasta metoda īndeosebi ?n cazul nevrozelor si al isteriei, cercet?nd mii de cazuri, ceea ce, se ?ntelege, este un lucru special si nu poate fi aplicat la toti oamenii la fel de usor si cu garantia unui rezultat plauzibil. Acesta a si fost motivul pentru care Freud, dar mai ales urmasii lui, au dat nastere unor pareri despre sufletul omului foarte daunatoare si potrivnice īnvataturii Bisericii Ortodoxe, pentru care nici nu recomandam sa-l citeasca nimeni, pentru a nu-si pricinui rani mari si foarte-foarte greu de vindecat. Totusi, multe din ideile psihanalizei sīnt bune si sīnt folosite si astazi cu succes īn tratarea multor dereglari psiho-afective.

Pe scurt, psihanaliza sustine ca fiecare om, pe l?nga latura sa constienta mai are si alta mai putin cunoscuta, tainica, adica “subconstientul”. Aici, īn subconstient, este locul īn care se depoziteaza toate gīndurile si pornirile noastre rele, rusinoase: gīndurile de ucidere si sinucidere, de desfr?nare, de sete dupa bogatii, de care īn mod normal ne rusinam si nu ne place ca altcineva sa ni le cunoasca. Procesul de “ascundere” a gīndurilor neplacute se numeste “refulare” iar cel de descoperire, de “scoatere la iveala” a lor se numeste “defulare”. De fapt, aceasta si este cheia principala a vindecarilor prin metoda psihanalitica, adica descoperirea si “defularea” cauzelor anumitor nelinisti si suferinte, sondīnd memoria pacientului p?na la copilarie. Este evident īmprumutul lui Freud din practica spovedaniei crestine. Totusi, ceea ce face ca dereglarile persoanelor tratate prin metoda psihanalizei sa se reīnnoiasca dupa o perioada de timp, este faptul ca, spre deosebire de marturisirea ortodoxa, acestia, desi au dobīndit o liniste vremelnica prin actul marturisirii, ei nu au capatat dezlegarea acelor pacate prin care se aduce linistea desavīrsita si statornicia, care se da doar de Īncepatorul linistei si al statorniciei, Domnul nostru Iisus Hristos, prin mīna preotului.

?n limbajul ortodox, subconstientul este locul tuturor patimilor, dar si al īndemnurilor care vin de la diavol, ce se lucreaza īn ascunsul nostru.

Aceste patimi si porniri ascunse, pe care nu le dam pe fata, totusi ne influenteaza foarte puternic latura noastra constienta, determin?nd si de multe ori chiar conduc?nd din umbra faptele si actiunile noastre. Partea rea a psihanalizei este tocmai faptul ca ea īl ?nfatiseaza pe om ca pe un rob condamnat al tuturor acestor patimi si porniri ascunse, care-i diriguiesc din umbra viata īn chip fatal si īntr-un fel ?mpotriva voii lui.

Totusi, nu putem nega multe din concluziile psihanalizei despre “subconstientul” nostru, caci ele se adeveresc si de practica de doua mii de ani a Ortodoxiei, fiind īnregistrate ?n tratatele de ascetica ale Sfintilor Parinti. Desigur, stiinta psihanalizei despre modul īn care subconstientul influenteaza si rabufneste īn constient nici nu se poate compara cu amploarea si exactitatea asceticii ortodoxe, lucru care poate fi confirmat de orice psiholog, daca va cerceta faptul.

Cu toate acestea, apelam, fara nici un com-promis din punct de vedere al īnvataturii ortodoxe, la acesti termeni de “constient” si “subconstient” ai psihanalizei, si ne folosim de metoda ei, pentru ca ea este mai usor de īnteles pentru omul contemporan. Dar si pentru ca astfel ne atragem argumente si din afara Ortodoxiei, cele ale stiintei si ale practicii medicinii si psihologiei, pentru cei care īnca nu au credinta desavīrsita si nu au cunoscut ca plinatatea adevarului este īn Ortodoxie.

Tipuri de femei

?i motivele pentru care se ?mpodobesc

Asadar, putem clasifica, cu aproximatie, tipurile de femei si motivele pentru care se īmpodobesc, ?n functie de v?rsta, frumusete, situatie materiala si origine sociala.

Primul motiv, si cel mai frecvent, pentru care o femeie se ?mpodobeste este dorinta de a iesi īn evidenta, fie pentru a-si arata frumusetea fizica, fie pentru a-si arata originea buna sociala, adica bogatia. Exista chiar cazul patologic al acestui gen de femei, adica istericele. Īn cazul isteriei femeile se machiaza si se īmbraca foarte strident si de cele mai multe ori neconventional, numai pentru a atrage atentia. Aceste femei sufera foarte mult daca nu li se atrage nici o atentie si pot deveni chiar agresive. De obicei ele nu rabda si te ?ntreaba singure daca le sta bine īn cutare rochie sau ?ti dau sa le mirosi gītul ca sa le spui daca īti place parfumul cu care s-au dat. Nu trebuie sa le judecam aspru pentru ca, repet, este vorba de o forma de boala.

Totusi, veti spune ca majoritatea femeilor sufera mai mult sau mai putin de aceasta boala! Aici nu trebuie sa amestecam si desfrīnatele notorii, care de multe ori practica aceleasi metode. Asta nu īnseamna ca istericele nu sīnt si desfrīnate, ci pur si simplu ca, spre deosebire de altele, ele s?nt si bolnave.

Desigur, machiajul are ?n primul r?nd menirea de a ascunde imperfectiunile. Asa este vopsitul genelor, al buzelor, fondul de ten s. a. De exemplu, daca o femeie are buzele foarte subtiri si strīmbe si pe de-asupra fara culoare, ea si le īngroasa cu ruj si cu creionul de contur. Sau daca o femeie are o culoare urīta a fetei sau zbīrcituri, ea se va da cu fond de ten.

Asadar, sīnt de ?nteles motivele pentru care se machiaza femeile trecute de tinerete si cele, ca sa ne exprimam asa, mai urītele. Dar parca nu-si scot ele de cele mai multe ori, tocmai prin aceasta, īn evidenta toate defectele pe care ar fi vrut sa le ascunda?

Atunci de ce se machiaza femeile frumoase si tinere, care nici macar nu au defecte, ci dimpotriva? Īn cazul acestora machiajul are tocmai rolul invers, nu de a masca un oarecare defect, ci de a pune ?n evidenta o calitate, de exemplu frumusetea buzelor sau a ochilor. Acestea folosesc de obicei o cosmetica foarte scumpa si au cercetat tratatele de moda. Dar si din rīndul acestora cele mai multe, ?n loc sa se ?nfrumuseteze, dupa cum au vrut, strica si ceea ce au avut frumos de la Dumnezeu.

Tot asa este si cu bijuteriile. Nu va purta inele o femeie care are degetele butucanoase si scurte, pentru a nu atrage atentia asupra lor. Sau nu-si va despleti parul una care are parul sīrmos si gros, ci numai cea cu parul moale si matasos. La fel cum nu poarta fusta scurta cea cu picioare scurte si strīmbe, mai ales daca mai este si grasuta. Cu toate ca foarte multe din aceste sarmane, pe care Dumnezeu prin pronia Sa a vrut sa le fereasca mai usor de moartea desfrīului, se ?mpopotoneaza exact pe dos de cum ar trebui.

Asadar, trebuie sa deosebim doua categorii mari de femei care se īmpodobesc: prima, care face aceasta pentru a-si ascunde unele defecte, dintr-un complex de inferioritate, fie ca este vorba de aspectul fizic, fie de originea si situatia sociala. Cealalta categorie sīnt femeile frumoase, care se ?mpodobesc pentru a-si scoate ?n evidenta calitatile fizice, adica pentru a parea si mai frumoase, dar de multe ori si pentru a-si etala buna situatie financiara.

Exista si categoria celor care se machiaza pentru ca asa au vazut si cred ca este o fapta care tine de bunele maniere. Cu toate ca orice om cu minte buna īntelege ca a cauta la spiritul vremii este un semn de slabiciune si lipsa de personalitate. Īn spatele grijii pentru haine frumoase si podoabe se ascunde, totusi, complexul de infioritate si teama de a nu placea. Femeile īntelepte nu-si pun nadejdea nici īn vopsele, pe care le spala ploaia si le strica sudoarea, nici īn hainele care se ?nvechesc si se arunca, ci īn propriile virtuti.

De aceea, atunci c?nd vom vedea ?n biserica o femeie machiata si īmpodobita, trebuie sa o tratam īn functie de aceasta. Caci, īntr-un fel este cea care s-a machiat influentata de moda timpului, fara pricepere, folosind o cosmetica ieftina si nepotrivita, ;i altfel este cea care si-a facut din machiaj o “meserie”. Acest fel de machiaj este batator la ochi si chiar scandalos. Totusi, o astfel de femeie va renunta mai usor decīt una machiata mai discret, dar cu o cosmetica scumpa si cu multa arta. Caci aceasta din urma a cheltuit foarte multi bani si timp pīna a ajuns la discretia machiajului care pare mai “nevinovat” decīt al celor dint?i, dar nu este.

De aceea, vazīnd saracia, stīngacia, īntr-un cuv?nt complexul de inferioritate al celor dint?i, chiar daca mascat de o nepotrivita īndrazneala, sa nu le bruscam, ca nu stiu ce fac. Cu atīt mai mult lucrul acesta este valabil ?n cazul celor din a doua categorie, care din cauza marii lor m?ndrii, s-ar putea sa nu mai vina niciodata dupa sfauri.

?n ultima instanta, bijuteriile au o menire strict erotica. Ele pun īn evidenta “zonele erogene” ale corpului uman, adica zonele corpului care, prin atingere, duc cel mai repede la excitarea sexuala, de parca n-ar fi tot trupul nostru “numai bube din talpile picioarelor pīna īn crestetul capului”, dupa cum s-a spus despre Iov (Iov 2, 7). Iov avea bube trupesti, lepra, iar noi avem bubele poftei de desfrīnare, care puroiaza īn chip nevazut pe trupurile noastre, “din talpi si pīna-n crestet”. Despre aceste zone erogene s-au scris sute de mii de carti si reviste, pe care nu cred ca mai este om sa nu le fi vazut vreodata, fara sa vrea, la tarabe sau pe garduri.

Aceasta asa numita “arta a dragostei”, prin care omul este chemat sa batjocoreasca asemanarea lui Dumnezeu si sa īntreaca īn spurcaciuni pe dobitoace, a patruns īn tara noastra mai ales dupa caderea comunismului. Ea cunoaste o traditie de mii de ani īn filosofiile si pseudo-religiile orientale, cum ar fi cele ale Indiei si Chinei, care īnvata ca īn timpul placerii sexuale (orgasm) omul se contopeste cu “absolutul”, de fapt, cu diavolul. Exista numeroase secte care propovaduiesc anume acest fel de “unire cu dumnezeu”, rasp?ndite acum si ?n tara noastra. Cartea fundamentala care cuprinde aceste “īnvataturi” se numeste “kama-sutra” si a fost tradusa si īn limba rom?na, facīnd multa moarte īn r?ndurile tinerilor, dar si al celor casatoriti, spre rusinea lor.

Exista parerea printre femei ca barbatilor le plac mai mult femeile machiate si īmpodobite si multe sīnt geloase pe ele. Din aceasta cauza, vazīnd ca barbatul lor trage cu ochiul dupa astfel de femei, “de ciuda” multe īncep sa se machieze. Parerea aceasta este falsa. Faptul ca barbatii trag cu ochiul dupa femeile machiate si īmpopotonate nu este deloc o dovada a frumusetii acestora, ci pur si simplu, prin tinuta lor, acestea īsi exprima predispozitia lor pentru curvie. De aceea, si barbatii se uita mai mult dupa ele, deoarece ei stiu ca pentru a cuceri o femeie cuminte e nevoie de timp, rabdare si seriozitate, ceea ce nu li se cere īn cazul unei paiate cu care poti sa faci ce vrei fara nici o raspundere. Altfel cum s-ar explica faptul ca atunci cīnd vine vorba de casatorie toti cauta “fete cuminti”? Īn asa fel, cele care se machiaza si se īmpopotoneaza chiar cred ca sīnt frumoase, nestiind ca barbatii care mai īnainte le-au str?ns ?n brate si le-au spus vorbe de alint, pe urma, cīnd ramīn ?ntre ei, povestesc totul cu deamanuntul si le batjocoresc si rīd de ele, numindu-le proaste.

Glasul inimii

Dar nu cred ca avem nevoie de chiar atīt de multe dovezi pentru a ajunge la un raspuns atīt de simplu! Ci dovada cea mai buna este ca fiecare sa se aplece cu grija mare peste sufletul sau si sa priveasca īn ad?ncuri cu sinceritate. Care este motivul pentru care o femeie se ?mpodobeste?

De ce ne pare oare, noua, carora ne place sa citim īn aproapele pornirile inimii si care atīt de usor judecam despre fiecare ca a facut cutare sau cutare lucru din cutare motiv, noi care suspectam atīt de lesne si cu atīta fermitate lucrurile din inima aproapelui chiar si dupa ce ni se spune ca nu-i adevarat! Cum dar vom crede ca numai “eu”, ca numai tu, sīntem feriti de ochiul aproapelui si ca numai despre noi nu se stie adevarul? Toate cele tainice ale noastre sīnt pe fata! Si asa stiind, sa ne aplecam cu grija mare peste sufletul nostru si sa ne īntrebam: care este motivul pentru care ne īmpodobim?

Ce ne-au adus toate acestea?

Ce au adus prietenelor noastre inflamatiile si durerile pe care le-au suportat din cauza gaurilor din urechi, timpul pierdut cu smulsul sprīncenelor, cu frunzele de varza, castravetii si galbenusul de ou pe care si le pun pe fata? Epilarile, pe care un barbat, daca ar fi, nu stiu daca le-ar suporta fara lacrimi; si toate celelalte lucruri, pe cīt de absurde pe at?t de jenante? Toate acestea, fara sa urmar-easca nici un scop, ci “pur si simplu”?

Iata ziua īn care timpul le va egala pe toate, atunci si cele blonde si cele brunete vor īncarunti de o potriva! Si nu vor mai fi plete pe spate, nici fuste scurte, nici tricouri transparente. Caci de toate cu care acum ne laudam atunci ne vom rusina. Atunci vom privi cu teama si īngretosare la propriul trup, dar mai bine zis, la ceea ce va mai ramīnea din el. Si-atunci va fi mirosul cel greu, de batrīna, pe care nu-l vom īnlatura cu nici un sapun, oricīt l-am spala. Lanticuri, cercei, coliere care acum ne īnfrumuseteaza atunci ne vor sluti si vor arata batrīnetea noastra si mai cruda, īn timp ce iubitii din tineretea noastra vor juca sah īn parc sau se vor ?ntoarce cu laptele de la alimentara, ?ntr-un oras strain, pentru nepotii de la alta femeie. Iar asta se va īnt?mpla negresit. De ce nu vrem sa fim vesnici, ci ne ucidem singuri, fara nici un rost?

Uite cu c?ta migala īnsiruieste proorocul armele mortii noastre! “Inele, sori, lunite, cercei, bratari, valuri, cununi, lantisoare, cingatori, miresme, talismane, inele, verigi de nas, vesminte de sarbatoare, mantii, saluri, pungi, oglinzi, p?nzeturi subtiri, turbane si tunici”. Vr?nd de la noi parca sa-l oprim, sa strigam: “Ajunge! Nu mai voiesc sa le cunosc!” Parca ar astepta sa-i zicem: “Nu-i adevarat! Nu despre mine se zic acestea!”

Dar glasul nostru ?nt?rzie sa se auda. Caci nu mai avem nici inocenta ca sa zicem: “Nu-i adevarat!” Dar nici puterea ca sa zicem: “Ajunge, nu mai voiesc sa le cunosc!” Caci setea noastra de placeri nu ne da voie. Inima noastra nu ne mai asculta. Nu mai sīntem stapīni, ci robi.



Sf. Ioan Gur? de Aur

Despre femeile care poarta podoabe de aur si se īmpodobesc*



Domnul nostru Iisus Hristos, dupa īnvierea Sa, li S-a aratat mai īnt?i femeilor. Una dintre ele era si Maria Magdalena, desfr?nata despre care se scrie ?n Evanghelii. Despre acest mare pogoramīnt al lui Dumnezeu catre femei, Sf. Ioan Gura de Aur exclama:

Uita-te cum si Domnul, prin femei, binevesteste ucenicilor! Domnul - lucru pe care l-am spus adeseori - ridica la cinste neamul cel mai dispretuit, neamul femeiesc, īi da bune nadejdi si-i vindeca durerea.

Care dintre voi n-ar vrea sa fie ca acelea si sa cuprinda picioarele lui Iisus? Puteti si acum, toti cīti vreti! Puteti sa-I cuprindeti nu numai picioarele, ci si mīinile, si capul acela sfīnt, ?mpartasindu-va, cu cuget curat cu īnfricosatoarele taine. Nu numai aici pe pamīnt; ci ?l veti vedea si īn ziua aceea a judecatii, cu slava aceea nespusa, cīnd va veni cu popor de ?ngeri, daca veti vrea sa fiti iubitori de oameni, daca veti vrea sa fiti milostivi si veti auzi nu numai aceste cuvinte: “Bucurati-va!”, ci si cuvintele acelea: “Veniti, binecuvīntatii Parintelui Meu, de mosteniti īmparatia cea gatita voua de la īntemeierea lumii” (Matei 25, 34). Fiti, dar, milostivi, ca sa auziti aceste cuvinte! Iar voi, femeilor, care purtati bijuterii de aur si ati vazut drumul acestor femei, lepadati, chiar tīrziu, boala poftei dupa aur! Deci, daca doriti sa fiti cu acele femei, schimbati podoaba cu care sīnteti īmpodobite cu podoaba milosteniei. Spune-mi, ce folos ai de pe urma acestor podoabe pretioase, de pe urma hainelor tesute cu aur?

- Mi se bucura si mi se veseleste sufletul de ele!

- Eu te-am ?ntrebat de folos, iar tu mi-ai vorbit de paguba. Nimic nu este mai pagubitor ca a te interesa de bijuterii de aur, a te bucura de ele si a-ti lipi inima de ele. Robia aceasta cumplita ajunge si mai amara cīnd ?ti face placuta robia. De care fapta se va īngriji vreodata cum trebuie, cīnd va nesocoti grijile lumesti cum se cuvine, o femeie care socoteste ca merita sa se bucure cīnd e legata cu aur? Cel care se bucura ca sta īn ?nchisoare nu va voi niciodata sa scape de īnchisoare. Tot asa si femeia aceasta; ca un prizonier de razboi, robita de aceasta pofta rea, nu va suferi sa auda cu dorul si rīvna cuvenita vorbindu-i-se de cele duhovnicesti si nici nu va face vreo fapta buna. Care, dar, īti este folosul de pe urma podoabei acesteia, de pe urma acestei moliciuni?

- ?mi fac placere bijuteriile!

- Iarasi mi-ai vorbit de paguba si de pierzare!

- Dar ma cinstesc mult cei ce ma vad.

- Si ce-i cu asta? O alta pricina de stricaciune, care te face cīnd ?nfumurata, c?nd obraznica. Haide, dara, īngaduie-mi sa-ti arat eu pagubele, odata ce tu nu mi-ai spus folosul.

Care s?nt, dar, pagubele ce ti le aduc bijuteriile? Grija e mai mare dec?t placerea. Din pricina asta multi din cei ce te vad - negresit din cei legati de pamīnt - se bucura mai mult decīt tine, care porti aurul si bijuteriile. tu te īmpodobesti cu podoabe care-ti aduc griji; aceia īsi desfateaza privirile fara sa aiba vreo grija. O alta grija apoi. Esti umilita si invidiata de toti. Vecinele si prietenele, piscate de invidie, se īnarmeaza īmpotriva barbatilor lor si dezlantuie īmpotriva ta razboaie cumplite. Pe līnga aceste pagube, altele: īti cheltuiesti tot timpul liber si toata grija cu gatelile; nu te lipesti cu toata inima de faptele cele duhovnicesti; esti plina de īnfumurare, de obraznicie si slava desarta; esti legata strīns de pamīnt, si se taie aripile si, īn loc de vultur, ajungi c?ine si porc. ?ncet?nd de a te mai uita si a zbura la cer, cauti īn jos ca porcii; si, cotrobaind prin gaurile pamīntului dupa aur, sufletul tau īsi pierde barbatia si libertatea.

Spui ca-si īntorc oamenii privirile spre tine c?nd te arati īn oras? Dar tocmai pentru asta n-ar trebui sa porti aur, ca sa nu ajungi spectacol de teatru, ca sa nu deschizi gura tuturor bīrfitorilor. Nici unul din cei ce-si īntorc privirile spre tine nu te admira, ci-si bat joc de tine ca-ti plac podoabele, ca esti o īnfumurata, ca esti o femeie vanitoasa. Daca te duci la biserica, nu pleci de acolo fara vreun folos sufletesc, ci cu mii si mii de cuvinte de batjocura, de ocari si de blesteme, nu numai de la cei care te vad, ci si de la profet. Isaia, cel cu mare glas, īndata ce te vede striga: “Acestea zice Domnul catre fetele cele īng?mfate ale Sionului: “Pentru ca au umblat cu grumajii ridicati, pentru ca au facut cu ochiul, pentru ca-si tīrasc hainele cu pasitul picioarelor, pentru ca joaca din picioare, Domnul va dezveli podoaba lor si īn locul mirosului celui placut va fi praf si īn loc de br?u se vor ?ncinge cu funie” (Isaia 3,15. 23). De acestea vei avea parte si tu īn loc de podoaba. Ca aceste cuvinte n-au fost spuse numai pentru fetele Sionului, ci oricarei femei care face ca ele. Īmpreuna cu profetul Isaia sta acuzator si Pavel, spunīnd lui Timotei sa porunceasca femeilor “sa nu se īmpodobeasca cu īmpletituri de par sau cu aur sau cu margaritare sau cu haine scumpe” (1Timotei 2,9). Deci, ?n orice ?mprejurare, ?ti este vatamatoare purtarea de bijuterii; dar mai cu seama cīnd te duci la biserica, c?nd treci printre saraci. Daca ai cauta sa te īnvinuiesti amarnic pe tine īnsati, n-ai putea-o face mai bine decīt ?mbrac?ndu-te cu astfel de haine si podoabe, semn de cruzime si neomenie.

G?ndeste-te c?te stomacuri flam?nde lasi cu podoabele acestea, c?te trupuri dezbracate, cu luxul acesta dracesc! cu mult mai bine ar fi sa hranesti sufletele celor flamīnzi dec?t sa-si gauresti loburile urechilor si sa atīrni de urechi, degeaba si fara de rost, hrana a mii si mii de saraci. Este, oare, o slava sa fii bogat? Este, oare, o lauda sa porti pe tine bijuterii de aur? chiar daca podoabele acestea ar fi cīstigate prin munca cinstita, totusi vina ta este nespus de mare; gīndeste-te īnsa cīt de cov?rsitoare este atunci c?nd s?nt c?stigate cu necinste si nedreptate! Spui ca-ti sīnt dragi laudele si slava? Dezbraca aceasta podoaba plina de batjocura si toti te vor admira si te vei bucura si de slava si de placere curata; asa īnsa esti batjocorita si-ti pregatesti cu ele multe prilejuri de suparari. Daca ierti vreuna din ele g?ndeste-te c?te necazuri ?ti pricinuiesti! Cīte slujnice nu-s batute, cīti oameni nu sīnt necajiti, cīti nu sīnt arestati, cīti nu sīnt ?ntemnitati! Din pricina podoabelor acestora, judecati, anchete, mii si mii de blesteme si īnvinuiri; femeia este blestemata si īnvinuita de barbat, barbatul, de prieteni, iar sufletul, de el īnsusi.

- Dar bijuteriile nu se pierd!

- Tocmai acest lucru nu este usor! Dar chiar daca le-ai feri totdeauna e pierdere si asa pastrate dau multa bataie de cap, multa grija si sc?rba si nici un cīstig. Ce venit aduc ele īn casa? Ce folos celei ce le poarta? Nici un folos, ci multa urītenie si īnvinuiri din toate partile. Cum vei putea saruta si cuprinde picioarele lui Hristos cīnd esti īmpopotonata asa? Hristos Īsi īntoarce fata de la aceasta podoaba. De aceea a primit sa Se nasca īn casa teslarului; dar, mai bine spus, nici ?n casa aceea, ci ?ntr-o coliba si īntr-o iesle. cum vei putea sa-L vezi pe El cīnd nu ai frumusetea cea poftita de El, cīnd nu porti podoaba placuta Lui, ci una ur?ta de El? C?nd te apropii de El nu trebuie sa fii ?mpodobita cu astfel de haine, ci ?mbracata cu virtute. Gīndeste-te ce este īn definitiv aurul? Nimic altceva dec?t pam?nt si cenusa. Baga-l īn apa si s-a facut glod! Gīndeste-te si rusineaza-te cīnd faci din glod stapīn, c?nd lasi toate si stai līnga aur, cīnd ?l porti si-l plimbi pretutindeni, chiar cīnd te duci la biserica, atunci cīnd mai cu seama ar trebui sa fugi de el. Nu s-a zidit biserica ca sa-ti arati īn ea bogatia aceasta, ci bogatia cea duhovniceasca. Tu īnsa, ca si cum te-ai duce la parada, nu la biserica, asa te īmpodobesti din cap pīna īn picioare; imiti pe cele de pe scena si porti pe tine gunoiul acesta vrednic de batjocura. Din pricina asta sufletele multora se vatama, iar dupa terminarea slujbei de la biserica, īn case si la mese, ai sa auzi pe cei mai multi vorbind tocmai de gatelile acestea. Īn loc sa spuna: “Profetul si apostolul au spus cutare si cutare”, vorbesc de luxul hainelor, de marimea pietrelor scumpe si de toata īmpopotoneala celor ce se īmbraca asa. Aceste discutii va fac si pe voi si pe casnicii vostri trīndavi spre milostenie. Nici unul din voi n-ar dori sa rupa repede ceva din aurariile acestea si sa hraneasca un flamīnd. cum ai putea hrani pe un altul cu pretul uneia din aceste bijuterii, c?nd tu ?nsati vrei sa duci o viata amara mai degraba decīt sa-ti vezi īmputinate podoabele? Multe femei se uita la bijuteriile lor ca la niste fiinte si tin la ele mai mult decīt la copiii lor.

- Doamne fereste! mi se raspunde.

- Aratati-mi asta! Aratati-mi-o prin fapte, pentru ca eu vad ca acum lucrurile stau cu totul astfel. Care femeie, stapīnita tare de dragostea de giuvaericale, a prefacut īn bani giuvaericalele ei, ca sa smulga din ghearele mortii sufletul unui copil? Dar pentru ce vorbesc de sufletul unui copil? Care femeie si-a rascumparat cu ele sufletul ei pierdut? Dimpotriva, vad ca multi īsi vīnd ?n fiecare zi sufletul de dragul bijuteriilor. Daca li se ?mbolnaveste trupul fac tot ce pot, dar daca vad ca li se strica sufletul, nu fac nimic, ci privesc cu nepasare si sufletul lor si sufletul copiilor lor ca sa le ramīna giuvaericalele, care pier cu timpul si ele. Pui pe tine aurarii īn valoare de mii de talanti, iar madularul lui Hristos nu are nici hrana cea de toata zilele. Stapīnul de obste al universului a dat deopotriva tuturor si cerul si cele din ceruri si masa cea duhovniceasca. Tu īnsa nu-i dai Lui nici pe cele pieritoare, ca sa fii legat necontenit cu lanturile acestea cumplite. Din pricina aceasta miile si miile de pacate, din pricina aceasta barbatii ajung niste desfrīnati, pentru ca voi, femeile, nu-i faceti sa traiasca crestineste, nu-i faceti sa filozofeze, ci-i īnvatati sa le placa podoabele cu care se īmpodobesc femeile stricate; din pricina aceasta si cad repede ?n bratele desfr?ului. Dar daca i-ati īnvata sa dispretuiasca astfel de podoabe si sa le faca bucurie castitatea, evlavia si smerenia, n-ar fi prinsi cu atīta usurinta īn ghearele desfr?ului. Poate sa se ?mpodobeasca asa desfrīnatele! Ba, chiar mai mult dec?t at?ta, dar nu pentru barbatii vostri!

Obisnuiti, dar, pe barbatii vostri sa le placa podoaba aceasta duhovniceasca, pe care n-o pot vedea la desfrīnate. Ma īntrebi cum ?l poti face pe barbatul tau sa capete acest obicei? Īndeparteaza de la tine gatelile si giuvaericalele si pune-ti podoaba cea duhovniceasca. Asa īti vei feri barbatul de orice pericol, iar tu vei fi pretuita. Dumnezeu te va milui, toti oamenii te vor admira si vei avea parte si de bunatatile cele viitoare, cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava si puterea īn vecii vecilor, Amin.